Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul
Biroul meu este de un alb impecabil. O groază de metri pătrați doar ai mei, undeva la demisol, în care să mă desăvârșesc profesional. Înainte era dezastru. Pereți de cărămidă, lambriu deprimant pe tavan, linoleum/vinil pe jos, cu o ușă de un gri trist ce dădea spre grădină, fără încălzire și fără perspective. Am muncit mult, am pus parchet laminat, am pus rigips pe structura metalică, am pus prize, întrerupătoare și becuri ecologice. Am făcut chiar și scafe. Pentru cine nu știe ce sunt alea scafe, nici nu contează. Ideea e că am acoperit tevile cu structura de rigips să nu se vadă. Am schimbat și ușa. Am chemat pe cineva și mi-a montat un calorifer, și gata. Cei trei copiii ai mei vin după-amiaza și se joacă aici, dansează, fac sport, desenează, pictează, sau cântă la chitară, jucându-se în armonie desăvârșită unii cu ceilalți, ordonându-se să îmi facă curat pe birou când termin treaba, și amintindu-și mereu să păstreze curățenia și să nu pună mâna pe pereți când aprind luminile.